Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alexine)
1. (med.) substanță albuminoidă conținută în serul normal de sânge, capabilă să completeze acțiunea unei imunizine.
2. substanţă proteică din plasma sangvină; complement; anticorp.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. complément, lat. complementum)
1. complinire; ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi.
2. ~ul unui număr = număr care se obţine prin scăderea unui alt număr iniţial.
3. (mat.) unghi care, împreună cu un unghi dat, însumează 90º.
4. parte secundară a propoziţiei care determină un verb, un adjectiv sau adverb.
5. obiect.
6. alexină.