Dictionar

Chiliast, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. chiliaste)

1. I. referitor la chiliasm, doctrină religioasă care susține aleșii, după judecata de apoi, vor trăi în paradis o mie de ani.

2. II. adept al chiliasmului.


Democraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démocratie, gr. demokratia)

1. formă de organizare politică a societăţii care proclamă principiul deţinerii puterii de către popor.

2. ~ sclavagistă = tip de democraţie în care puterea era exercitată de stăpânii de sclavi; ~ burgheză = formă specifică orânduirii capitaliste, prin care se încearcă se asigure libertatea şi egalitatea generală a cetăţenilor în faţa legilor; ~ populară = formă de democraţie apărută într-o serie de ţări din Europa şi Asia, după cel de-al doilea război mondial, în care puterea aparţine clasei muncitoare în alianţă cu ţărănimea şi alte categorii de oameni ai muncii; ~ internă de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit căruia toţi membrii săi ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului şi de viaţa internă de partid; ~ economică = democraţie care presupune participarea sistematică directă sau prin reprezentanţi (inclusiv manageri), liber şi expres aleşi ai poporului, la conducerea şi realizarea procesului de producţie, repartiţie şi schimb la toate nivelurile economiei.


Druid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. druide, lat. druida)

1. preot la vechii celţi, aleşi pe viaţă de către nobilimea tribală, care au jucat un rol important în viaţa juridică şi politică, până la cucerirea Galiei de către romani.


Efor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éphore, gr. ephoros)

1. (în Spania antică) fiecare dintre cei cinci demnitari aleşi, care aveau largi puteri de control.

2. membru în consiliul de conducere al unei eforii (2).


Proedru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. proèdre, gr. proedros)

1. (ant.) fiecare dintre cei nouă cetăţeni din Atena aleşi prin tragere la sorţi ca prezideze adunările consiliului celor cinci sute şi adunările populare.


Reprezentativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. représentatif)

1. (despre o adunare) ai cărei membri aleşi reprezintă o colectivitate şi acţionează în numele ei.

2. care reprezintă, ilustrează epoca, curentul etc. din care face parte.

3. (s. f.) echipă reprezentând o asociaţie sportivă, o ţară etc.