Rezultate secundare (Alfa.):
Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr., gr. alpha)
1. prima literă a alfabetului grecesc (α, Α), corespunzând sunetului a.
2. ~ şi omega = începutul şi sfârşitul.
3. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni şi doi neutroni; radiaţie ~ = radiaţie din particule alfa.
Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr. alfa)
1. plantă graminee din Africa şi Spania, pentru hârtie, fibre, ţesături etc.
2. hârtie ~ = hârtie de calitate superioară, din frunzele acestei plante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alphabet, lat. alphabetum)
1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convenţională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoştinţe (necesare).
Parte de vorbire: s.
Origine: (alfabet + -ar)
1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.
2. instrument de evidenţă care indică litera la care au fost arhivate unele documente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alphabétique)
1. referitor la alfabet; după ordinea literelor care alcătuiesc alfabetul.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (alfabetic + -ește)
1. în mod alfabetic; în ordinea literelor alfabetului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)
1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.n.
Origine: (fr. afficheur)
2. II. dispozitiv pe care apar caractere alfanumerice comandate electric.
Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr., gr. alpha)
1. prima literă a alfabetului grecesc (α, Α), corespunzând sunetului a.
2. ~ şi omega = începutul şi sfârşitul.
3. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni şi doi neutroni; radiaţie ~ = radiaţie din particule alfa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alphabet, lat. alphabetum)
1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convenţională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoştinţe (necesare).
Parte de vorbire: s.
Origine: (alfabet + -ar)
1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.
2. instrument de evidenţă care indică litera la care au fost arhivate unele documente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alphabétique)
1. referitor la alfabet; după ordinea literelor care alcătuiesc alfabetul.