alge

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (lat. algae)

1. mare grupă sistematică de plante inferioare, uni- sau pluricelulare, care trăiesc în ape sau locuri umede.

algebră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algèbre, lat. algebra)

1. ramură a matematicii care studiază generalizările operațiilor aritmetice.

algebric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. algébrique)

1. care se referă la algebră; care folosește algebra; care este obținut prin algebră.
2. care conține doar numere, litere și operatori aritmetici.
3. (prin analogie) care este caracterizat de rigoare și abstractizare.

algebricește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (algebric + -ește)

1. în mod algebric; pe cale algebrică.
2. după metodele și regulile algebrei.

algebrist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. algébriste)

1. specialist în algebră.
2. matematician care cunoaște, practică sau predă algebra.

algebrologică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (algebră + logică)

1. încercare de a înlocui operațiile logice cu semne și calcule.

algerian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. algérien)

1. (locuitor) din Algeria.
2. (s. n.) dialect arab vorbit în Algeria.

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

acantosferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthosphère)

1. corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge.

acetilsalicilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylsalicylique)

1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug și analgezic, obținută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.

aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

agar-agar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)

1. substanță gelatinoasă extrasă din unele alge roșii marine: geloză.
2. substanță mucilaginoasă folosită la prepararea substraturilor nutritive consistente pentru culturile bacteriene, extrasă din unele alge marine roșii.