Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coefficient)
1. număr scris la începutul unui anumit termen (dintr-o expresie algebrică) pe care îl multiplică.
2. mărime constantă în anumite condiţii date, care indică o anumită proprietate a unei substanţe, a unui sistem, proces tehnologic etc.
3. valoare relativă atribuită la un examen.