Dictionar

Rezultate principale (Alienaţie):

Alienaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aliénation, lat. alienatio)

1. tulburare gravă a funcţiilor psihice; nebunie; demenţă.


Rezultate secundare (Alienaţie):

Abalienare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.


Acromanie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromanie)

1. grad extrem de alienaţie mintală.


Alienare

Parte de vorbire: s.
Origine: (aliena)

1. acţiunea de a (se) aliena; înstrăinare.

2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relaţiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realităţii; alienaţie.


Alienat, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. aliéné, lat. alienatus)

1. (suferind) de alienaţie mintală.


Demenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démence, lat. dementia)

1. alienaţie mintală, nebunie.

2. (fig.) surescitare intensă (vecină cu nebunia).


Demonomanie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. démonomanie)

1. alienație mintală caracterizată fie prin ideea de a fi posedat de demon(i), fie de frica de iad.

2. tulburare mintală care constă în credința de a fi stăpânit de forțe diabolice.

3. (sinonim) demonopatie.