Rezultate principale (Alienație.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aliénation, lat. alienatio)
1. tulburare gravă a funcţiilor psihice; nebunie; demenţă.
Rezultate secundare (Alienație.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)
1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromanie)
1. grad extrem de alienaţie mintală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aliena)
1. acţiunea de a (se) aliena; înstrăinare.
2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relaţiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realităţii; alienaţie.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. aliéné, lat. alienatus)
1. (suferind) de alienaţie mintală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démence, lat. dementia)
1. alienaţie mintală, nebunie.
2. (fig.) surescitare intensă (vecină cu nebunia).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. démonomanie)
1. alienație mintală caracterizată fie prin ideea de a fi posedat de demon(i), fie de frica de iad.
2. tulburare mintală care constă în credința de a fi stăpânit de forțe diabolice.