Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. alligatum)
1. operă tipărită sau manuscrisă independentă, legată cu altele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. alligator)
1. crocodil lung, cu botul lat, din fluviile Americii şi ale Chinei.
2. (fam.) amator pasionat de muzică (de jaz); fan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aligoté)
1. varietate de struguri din viţa franceză de Burgundia, cu boabe mici, rotunde.
2. vin din acest soi de struguri.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamantinome)
1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.
2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénocarcinome)
1. tumoare epitelială malignă cu punct de plecare într-o glandă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénosarcome)
1. tumoare malignă a ţesutului glandular şi conjunctiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angio-endothéliome)
1. tumoare malignă a vaselor sangvine, prin proliferarea celulelor endoteliului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. ataxique)
1. I. care se referă la ataxie.
2. (med.) febră ~ă = febră malignă sau nervoasă, caracterizată prin inconsecvența evoluției sale.
3. II. persoană atinsă de ataxie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bénignité)
1. caracter a ceea ce este benign.
2. (med.) caracterul unei boli fără gravitate, al unui remediu inofensiv.
3. caracterul sau calitatea de a fi bun, blând și iertător.
4. (antonime) malignitate, incurabilitate.