Dictionar

Rezultate principale (Aliment):

Aliment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aliment, lat. alimentum)

1. produs natural sau preparat nutritiv, servind ca hrană.


Rezultate secundare (Aliment):

Aliment; nutriment; substanţă nutritivă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT nutriens, nutritius

2. FR aliment; nutriment

3. EN nutrient

4. DE Nährstoff; Nahrung; Nahrungsmittel

5. RU питaтельное вещество

6. HU élelmiszer, tápanyag


Alimenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alimenter, lat. alimentare)

1. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente).

2. tr. a aproviziona cu ceva necesar traiului.

3. a furniza cele necesare pentru funcţionarea unui motor, a unei maşini etc.


Alimentar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alimentaire, lat. alimentarius)

1. adj. referitor la alimente; care serveşte ca aliment.

2. pensie = sumă de bani pe care cineva o plăteşte (lunar) unei persoane pentru întreţinere.

3. s. f. unitate comercială unde se vând alimente.


Alimentare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alimenta)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentație.

2. furnizarea de hrană care permite unui organism viu funcționeze; hrănire, nutriție.

3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.


Alimentat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (alimenta)

1. (despre ființe) care a primit de mâncare; hrănit.

2. (industrie) care este aprovizionat cu produsele necesare pentru o bună funcționare.


Alimentaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alimentation)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.

2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.

3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.

4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.

5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.


Abioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.

2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.


Ablacta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)

1. intr. a înceta secreția de lapte matern.

2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.

3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.


Ablactaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.

2. încetare a secreţiei de lapte matern.


Abstinenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune.

2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.

3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.


Acaparant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acapara + -ant)

1. (persoană) care acaparează; acaparator.

2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.

3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.


Acaparator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. accapareur)

1. (persoană) care acaparează; acaparant.

2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparant.

3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparant.