Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alimenter, lat. alimentare)
1. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente).
2. tr. a aproviziona cu ceva necesar traiului.
3. a furniza cele necesare pentru funcţionarea unui motor, a unei maşini etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alimentaire, lat. alimentarius)
1. adj. referitor la alimente; care serveşte ca aliment.
2. pensie ~ă = sumă de bani pe care cineva o plăteşte (lunar) unei persoane pentru întreţinere.
3. s. f. unitate comercială unde se vând alimente.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alimenta)
1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentație.
2. furnizarea de hrană care permite unui organism viu să funcționeze; hrănire, nutriție.
3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (alimenta)
1. (despre ființe) care a primit de mâncare; hrănit.
2. (industrie) care este aprovizionat cu produsele necesare pentru o bună funcționare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alimentation)
1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.
2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.
3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.
4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.
5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alimentateur)
1. adj. care alimentează.
2. s. n. dispozitiv pentru alimentarea unei maşini cu combustibil, cu materie primă de prelucrat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (faliment)
2. a face pe cineva să dea faliment.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiose)
1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablactation, lat. ablactatio)
1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreţiei de lapte matern.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acquisition, lat. acquisitio)
1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obţinut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) şi de materiale prin unităţi ale comerţului de stat sau cooperatist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aéroplane)
1. aparat de locomoție aeriană mai greu decât aerul, alimentat de un motor și susținut de aripi; avion.
2. (fam.) a se face ~ = a pleca repede pentru a executa un ordin.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (agro- + ecosistem, cf. fr. agroécosystème)
1. ecosistem modificat de om pentru a exploata o parte din materia organică pe care o produce, în general în scopuri alimentare; ecosistem agricol.