Dictionar

alimentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (alimenta)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentație.
2. furnizarea de hrană care permite unui organism viu să funcționeze; hrănire, nutriție.
3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.
 

supraalimentare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (supraalimenta)

1. acțiunea de a (se) supraalimenta; hipernutriție.
2. alimentare a unui motor cu ardere internă cu o cantitate mai mare de amestec combustibil sau de aer decât cea necesară.
 

abioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.
 

achiziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acquisition, lat. acquisitio)

1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obținut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist.
 

agroecosistem

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (agro- + ecosistem, cf. fr. agroécosystème)

1. ecosistem modificat de om pentru a exploata o parte din materia organică pe care o produce, în general în scopuri alimentare; ecosistem agricol.
 

alimentator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alimentateur)

1. adj. care alimentează.
2. s. n. dispozitiv pentru alimentarea unei mașini cu combustibil, cu materie primă de prelucrat.
 

alimentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alimentation)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.
2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.
3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.
4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.
5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.
 

alotriofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allotriophagie)

1. (med.) tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile; apetit pentru substanțe nealimentare.