nealiniere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. non-alignement)

1. concepție și practică politică de neparticipare la confruntările dintre diferite state sau blocuri politico-militare, neangajare.

realiniere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (realinia)

1. acțiunea de a realinia.
2. ajustarea frecvenței de rezonanță, a filtrelor de frecvență medie din radioreceptoare, prin modificarea parametrilor.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

decentrare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. décentrage)

1. acțiunea de a descentra; deplasarea centrului.
2. deplasare, din poziția normală, a unei piese, a unei imagini de televiziune pe ecranul unui cinescop.
3. (dispozitiv optic) aliniere greșită a centrelor lentilelor.
4. (psihologie) acțiunea de a muta un centru de interes.
5. (tehnol.) mutarea centrului de greutate al unei piese de prelucrat.
6. (antonim) centrare.

nealiniat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. non-aligné)

1. care nu este aliniat.
2. (despre țări, state, mișcări) care duce o politică de nealiniere.

neangajare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. non-engagement)

1. refuzul oricărei alianțe politice sau militare; nealiniere.
2. (antonim) aliniere.

pichetaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. piquetage)

1. ansamblu de picheți care marchează un traseu, o aliniere etc.

tabulator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Tabulator)

1. dispozitiv (la mașinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie.
2. mașină care execută automat operații aritmetice și logice asupra datelor introduse într-un calculator prin intermediul cartelelor perforate, imprimând rezultatele calculelor într-o formă dinainte stabilită.