Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accession, lat. accessio)
1. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăţi prin alipirea unui bun la altul mai important.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adjonction)
1. acțiunea de a adăuga; rezultat al acestei acțiuni; unire, alipire.
2. (antonime) defalcare, (înv.) supresiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aglutina)
2. alipire, împreunare prin alipire.
3. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor şi a altor celule.
4. (lingv.) alipire şi a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrégation, lat. aggregatio)
1. faptul de a se agrega; agregaţie.
2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.
3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistenţă a materiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (frază + -fon2)
1. problemă enigmistică constând din găsirea unor cuvinte cu un anumit număr de litere corespunzătoare definiţiilor şi alcătuirea unei fraze prin alipirea cuvintelor găsite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. symphyse)
1. (anat.) articulaţie puţin mobilă.
2. legarea a două oase împreună.
3. alipire, prin aderenţe, a două membrane seroase; concreştere a unor părţi sau organe, care în mod obişnuit sunt separate.