Dictionar

Alodiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. allodium)

1. (în feudalism) domeniu funciar ereditar în deplină proprietate, scutit de orice sarcini şi deosebit de feudă.


Alodial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allodial)

1. (drept feudal) care aparţine unui alodiu (proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate).


Alodialism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. allodialisme)

1. (istorie) formă de proprietate feudală, bazată pe alodiu; alodialitate.


Alodialitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allodialité)

1. formă de proprietate feudală bazată pe alodiu; alodialism.