Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allogène)
1. deosebit prin natură şi prin origine de mediul înconjurător; alogenetic.
2. (despre o populaţie; şi s. m.) venit din altă parte, de altă origine.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT allogeneticus; allogenus
2. FR allogénétique
3. EN allogenetic
4. DE allogenetisch
6. HU allogenetikus, kölcsönös megporzású
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allogénétique)
2. care se deosebește prin natură și origine de mediul în care se află; alogen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (alo1- + -geneză2)
1. modificare genotipică datorată influenţei mediului înconjurător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. allogenic)
1. care aparţine aceleiaşi specii, dar cu genotipuri diferite.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. aborigène, lat. aborigines)
1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băştinaş, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allogène)
1. deosebit prin natură şi prin origine de mediul înconjurător; alogenetic.
2. (despre o populaţie; şi s. m.) venit din altă parte, de altă origine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allogénétique)
2. care se deosebește prin natură și origine de mediul în care se află; alogen.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Astatinium, fr. astatine)
1. (chimie) element chimic radioactiv din grupul halogenilor, cu numărul atomic 85 și simbolul At.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. cristallogénie)
1. studiul condițiilor de formare a cristalelor; cristalogenie.
2. formarea cristalelor în natură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cristallogénie)
1. studiul formării cristalelor; cristalogeneză.