Rezultate secundare (Alogen,):
Alogen, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allogène)
1. deosebit prin natură şi prin origine de mediul înconjurător; alogenetic.
2. (despre o populaţie; şi s. m.) venit din altă parte, de altă origine.
Alogenetic
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT allogeneticus; allogenus
2. FR allogénétique
3. EN allogenetic
4. DE allogenetisch
6. HU allogenetikus, kölcsönös megporzású
Alogenetic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allogénétique)
1. alogen.
Alogeneză
Parte de vorbire: s.
Origine: (alo1- + -geneză2)
1. modificare genotipică datorată influenţei mediului înconjurător.
Alogenic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. allogenic)
1. care aparţine aceleiaşi specii, dar cu genotipuri diferite.
Aborigen, -ă
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. aborigène, lat. aborigines)
1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băştinaş, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
Alogen, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allogène)
1. deosebit prin natură şi prin origine de mediul înconjurător; alogenetic.
2. (despre o populaţie; şi s. m.) venit din altă parte, de altă origine.
Alogenetic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allogénétique)
1. alogen.
Cristalogeneză
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. cristallogénie)
1. studiul condițiilor de formare a cristalelor; cristalogenie.
2. formarea cristalelor în natură.
Cristalogenie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cristallogénie)
1. studiul formării cristalelor; cristalogeneză.
Fluor
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fluor)
1. metaloid gazos din grupa halogenilor, galben-verzui, cu miros înăbuşitor, toxic, foarte activ.