Rezultate secundare (Alpic.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alpin, lat. alpinus)
1. caracteristic munţilor Alpi; (prin ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru.
2. care se referă la Alpi și la munții care sunt comparabili cu aceștia.
3. care trăiește în Alpi sau care este de acolo; alpic.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT alpinus; alpester; alpestris; alpicolus
2. FR alpin; alpestre; alpicole
3. EN alpine; alpicolous
4. DE alpenwohnend; alpin
5. RU aльпийский; высокоrорный