OK
X
alpin
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
alpinus;
alpester;
alpestris;
alpicolus
2.
FR
alpin;
alpestre;
alpicole
3.
EN
alpine;
alpicolous
4.
DE
alpenwohnend;
alpin
5.
RU
aльпийский;
высокоrорный
6.
HU
havasi,
alpesi
alpin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alpin, lat. alpinus)
1.
caracteristic
munților
Alpi;
(prin
ext.)
din
regiunile
muntoase
înalte;
alpestru.
2.
care
se
referă
la
Alpi
și
la
munții
care
sunt
comparabili
cu
aceștia.
3.
care
trăiește
în
Alpi
sau
care
este
de
acolo;
alpic.
alpinariu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. alpinum)
1.
grădină
botanică
rezervată
culturii
florei
alpine
și
speciilor
de
plante
care
cresc
în
mod
natural
la
altitudini
mari.
alpiniadă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alpiniade)
1.
concurs,
competiție
sportivă
de
alpinism.
alpinism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alpinisme)
1.
sport
în
ascensiuni
pe
culmi
muntoase
greu
accesibile.
alpinist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. alpiniste)
1.
persoană
care
practică
alpinismul.
subalpin
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
subalpinus
2.
FR
subalpin
3.
EN
subalpine;
below
the
alpine
region
4.
DE
subalpin;
voralpenbewohnend
5.
RU
субaльпийский
6.
HU
havasalji,
szubalpin
acrofite
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Akrophyten)
1.
plante
care
cresc
la
altitudini
(sub)alpine.
alpaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alpage)
1.
pășunat
în
zonele
înalte,
alpine.
alpenștoc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Aplenstok, fr. alpenstock)
1.
baston
cu
vârful
metalic,
ascuțit,
folosit
în
alpinism.
alpestru, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alpestre)
1.
care
se
referă
la
sau
este
specific
Alpilor;
din
regiunile
muntoase
înalte;
alpin.
alpinariu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. alpinum)
1.
grădină
botanică
rezervată
culturii
florei
alpine
și
speciilor
de
plante
care
cresc
în
mod
natural
la
altitudini
mari.
alpiniadă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alpiniade)
1.
concurs,
competiție
sportivă
de
alpinism.