Dictionar

alpinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alpinisme)

1. sport în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile.
 

alpenștoc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aplenstok, fr. alpenstock)

1. baston cu vârful metalic, ascuțit, folosit în alpinism.
 

alpiniadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alpiniade)

1. concurs, competiție sportivă de alpinism.
 

alpinist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. alpiniste)

1. persoană care practică alpinismul.
 

cordelină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cordelline)

1. frânghiuță în alpinism pentru transportarea de materiale și oameni.
 

escaladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escalade)

1. escaladare; cățărare, ascensiune.
2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca.
3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc.
 

piolet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. piolet)

1. baston în alpinism, care are la capăt un fel de mic târnăcop.