Dictionar

Rezultate secundare (Alt):

Altaic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altaïque)

1. din regiunea munţilor Altai.

2. limbi ~ce = limbi turcice, mongole şi tunguse.


Altazimut

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Altazimut)

1. instrument astronomic pentru măsurarea azimutului constelaţiilor.


Alter ego

Parte de vorbire: s. m.
Origine: (lat. alter ego, al doilea eu)

1. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui.

2. prieten nedespărţit.


Altera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. altérer, lat. alterare)

1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.

2. (despre roci) a (se) dezagrega.

3. (lingv.; despre sunete) a-şi modifica pronunţarea sub influenţa altui sunet.

4. tr. a denatura adevărul.

5. (muz.) a se modifica înălţimea unui sunet.


Alterabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérable)

1. care se poate altera uşor.


Alterabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altérabilité)

1. calitatea a ceea ce este alterabil.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abduce

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abducere)

1. a duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.


Abitaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habitation, lat. habitatio)

1. drept de folosinţă a unei case, proprietate a altcuiva.

2. (înv.) abitațiune.

3. (var.) habitație.


Ablacta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)

1. intr. a înceta secreția de lapte matern.

2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.

3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.


Abrazor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. abraziune, engl. abrasor)

1. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru aşchiere.


Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.