Rezultate secundare (Alt):
Altaic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altaïque)
1. din regiunea munţilor Altai.
2. limbi ~ce = limbi turcice, mongole şi tunguse.
Altazimut
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Altazimut)
1. instrument astronomic pentru măsurarea azimutului constelaţiilor.
Alter ego
Parte de vorbire: s. m.
Origine: (lat. alter ego, al doilea eu)
1. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui.
Altera
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. altérer, lat. alterare)
1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.
2. (despre roci) a (se) dezagrega.
3. (lingv.; despre sunete) a-şi modifica pronunţarea sub influenţa altui sunet.
5. (muz.) a se modifica înălţimea unui sunet.
Alterabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérable)
Alterabilitate
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altérabilité)
1. calitatea a ceea ce este alterabil.
Abandon
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Abduce
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abducere)
1. a duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.
Abductor
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. abducteur, lat. abductor)
1. (muşchi) care produce sau permite abducţia.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.
Abitaţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habitation, lat. habitatio)
1. drept de folosinţă a unei case, proprietate a altcuiva.
3. (var.) habitație.
Ablacta
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)
1. intr. a înceta secreția de lapte matern.
2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.
Ablaut
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Ablaut)
1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.