Rezultate secundare (Altă):
Altaic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altaïque)
1. din regiunea munţilor Altai.
2. limbi ~ce = limbi turcice, mongole şi tunguse.
Altazimut
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Altazimut)
1. instrument astronomic pentru măsurarea azimutului constelaţiilor.
Asalta
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. assaltare)
2. (fig.) a copleşi cu insistenţe, cu cereri.
Asfalta
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. asphalter)
Autohaltă
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + haltă)
Cobalta
Parte de vorbire: vb.
Origine: (cobalt)
1. a acoperi cu un strat de cobalt suprafaţa unui obiect metalic.
Abandon
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Abduce
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abducere)
1. a duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.
Abrazor
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. abraziune, engl. abrasor)
1. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru aşchiere.
Abstract, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Abumarkub
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abu Markub)
1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului.
Academie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)
1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.
2. instituţie de învăţământ superior.