Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (după fr. azerbaïdjanaise)
1. adj., s.m.f. (locuitor) din Azerbaidjan; azer.
2. (s. f.) limbă turcă din familia altaică, vorbită de azerbaidjeni.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (rus. baskhir)
1. adj., s.m.f. (locuitor) din Başkiria.
2. (s. f.) limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de başchiri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coréen)
1. (locuitor) din Coreea.
2. (s. f.) limbă din familia altaică vorbită de correni.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. samoyède)
1. (persoană) care face parte din populația de origine uralo-altaică a Siberiei de nord.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. touranien)
1. I. care privește, care aparține, care este specific unui grup de popoare care trăiesc în Asia Centrală, la nord de Iran; turanic.
2. care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare; turanic.
3. II. persoană (sau popor) de origine turcă sau uralo-altaică; turan.