Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Schalter)
1. (tehn.) dispozitiv al cărui scop este întreruperea unui circuit electric și a fluxului de curent; dispozitiv pentru a porni și opri curentul electric sau a direcționa fluxul acestuia; întrerupător electric, comutator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. aggradation)
1. înălţare a albiei unui râu prin aluviuni; ridicare a suprafeţei reliefului prin depuneri de materiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ancona)
1. consolă care susţine cornişa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. antependium)
1. (în bisericile catolice) piesă de stofă decorată, aplicată pe partea din faţă a mesei altarului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascendant, lat. ascendens)
1. adj. urcător, suitor; ascensiv.
2. (despre un astru) care se înalţă deasupra liniei orizontului.
3. (fig.) în dezvoltare progresivă.
4. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară.
5. s. n. înălţare a unui astru deasupra orizontului.
6. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul naşterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naştere.
7. autoritate morală, influenţă (asupra cuiva).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)
1. mişcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).
3. (fig.) creştere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asphalte, lat. asphaltus, gr. asphaltos)
1. rocă sedimentară, solidă, neagră, dintr-un amestec de bitum cu alte materiale minerale, în special pentru asfaltarea drumurilor.
2. orice îmbrăcăminte rutieră pe bază de bitum.