Dictionar

asaltator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. assaltatore)

1. cel care asaltează; cineva care atacă sau asaltează pe altcineva în mod violent sau criminal; soldat încadrat într-un corp de trupe de asalt.
 

coacționar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (co- + acţionar)

1. (cel) care posedă acțiuni (II) împreună cu altcineva.
 

coacțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coaction, lat. coactio)

1. acțiune făcută împreună cu altcineva.
 

coacuzat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. coaccusé)

1. I. acuzat că a săvârșit un delict împreună cu altcineva.
2. II. cel acuzat în același proces împreună cu alții.
3. oricare dintre mai mulți inculpați care răspund la aceeași acuzație.
 

coautor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. coauteur)

1. autor împreună cu altcineva al unei lucrări.
2. participant, alături de alții, la săvârșirea unei crime, a unei infracțiuni.
 

cocreditor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (co- + creditor)

1. fiecare dintre cei care au acordat un credit în comun, considerat în raport cu ceilalți; creditor împreună cu altcineva; (antonim) codebitor.