Dictionar

anod

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. anode)

1. electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
2. (electroliză) conductor conectat la polul pozitiv al unei surse de curent continuu.
3. ~ de sacrificiu = piesă metalică (zinc, aluminiu sau magneziu) care se oxidează sau se corodează în locul alteia pentru a o proteja (ex. rezervorul unui încălzitor de apă).
4. (antonim) catod.
 

biotactism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biotactisme)

1. atracție exercitată de o celulă asupra alteia.
 

conjunct, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. coniuctus, fr. conjoint)

1. intim legat, strâns unit.
2. (gram.) forme ~e = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ sg. și pl. ale pronumelui personal; (muz) treaptă ~ă = treaptă care urmează alteia sau o precede imediat la interval de secundă.
 

contrademonstrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. contredemonstration)

1. demonstrație care se opune alteia.
 

contramanevră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contre-manoeuvre)

1. manevră opusă alteia.
2. (arta militară) manevră opusă unei manevre inamice.
 

contramanifestație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-manifestation)

1. manifestație care se opune alteia.