Dictionar

altera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. altérer, lat. alterare)

1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.
2. (despre roci) a (se) dezagrega.
3. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet.
4. tr. a denatura adevărul.
5. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet.
 

alterabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altérable)

1. care se poate altera ușor; care poate fi alterat, schimbat în rău, deteriorat.
2. (antonime) inalterabil, nealterabil.
 

alterabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altérabilité)

1. calitatea a ceea ce este alterabil.
 

alterant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altérant)

1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.
2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.
 

alterație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altération, lat. alteratio)

1. (muz.) modificare a înălțimii unui sunet cu ajutorul accidenților muzicali.
 

halteră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. haltère)

1. aparat din două rânduri de discuri metalice legate printr-o bară, folosit în atletica greacă; ganteră.
2. (pl.) sport practicat cu acest aparat; atletică grea.
3. (pl.) (prin ext.) exercițiu cu acest instrument (ex. a face haltere).
4. (pl.) (biol.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; balansiere.
 

accident

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător și neprevăzut, cu consecințe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însușire a unui lucru, fenomen nelegată de esența lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza).
5. s. m. alterație.
 

adultera

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. adultérer)

1. a altera sau a deteriora ceva, a corupe un lucru pur; a denatura (un text).
 

alit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allite)

1. rocă sedimentară, roșie, din aluminiu și fier, produsă prin alterarea scoarței terestre.
2. constituent principal al clincherelor de ciment portland artificial.
 

alterabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altérable)

1. care se poate altera ușor; care poate fi alterat, schimbat în rău, deteriorat.
2. (antonime) inalterabil, nealterabil.
 

alterabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altérabilité)

1. calitatea a ceea ce este alterabil.
 

alterant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altérant)

1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.
2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.