Dictionar

betacism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. betacism)

1. pronunțare alterată a consoanelor b și p.
 

bitonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bitonal)

1. (muz.) care are două tonuri (sau sunete); care utilizează două tonalități diferite.
2. (despre o voce alterată) care rezultă prin formarea simultană a două sunete în laringe (ex. voce ~ă).
 

fitacism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf.. gr. phi)

1. pronunțare alterată a consoanelor f și v.
 

gamacism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gammacisme)

1. pronunțare alterată a consoanelor g și k.