Rezultate principale (Alternanță):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alternance)
2. procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente.
3. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparţinând unei familii.
4. ~ vocalică = alternanţă între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanţă prin consoane.
Rezultate secundare (Alternanță):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT alternatio
3. EN alternation; interchange
4. DE Abwechslung
5. RU чередовaние; сменa
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Ablaut)
1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. allos „altul”)
1. „altul, diferit, deosebit, alternare, alternanță”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allobiogenèse)
1. alternanţă a generaţiei sexuale cu cea asexuată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alterner, lat. alternare)
1. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv.
2. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanţă (2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alternant)
1. care alternează.
2. (despre anumite roci) compus din straturi alternative.
3. (med.) puls ~ = aritmie caracterizată printr-o alternanță de pulsații normale și pulsații slabe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alternance)
2. procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente.
3. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparţinând unei familii.
4. ~ vocalică = alternanţă între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanţă prin consoane.