Dictionar

Rezultate principale (Alternanță):

Alternanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alternance)

1. însuşirea de a alterna.

2. procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente.

3. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparţinând unei familii.

4. ~ vocalică = alternanţă între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanţă prin consoane.


Rezultate secundare (Alternanță):

Alternare; alternanţă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT alternatio

2. FR alternation; alternance

3. EN alternation; interchange

4. DE Abwechslung

5. RU чередовaние; сменa

6. HU váltakozás; cserélődés


Ablaut

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Ablaut)

1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.


ALO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. allos „altul”)

1. „altul, diferit, deosebit, alternare, alternanță”.


Alobiogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allobiogenèse)

1. alternanţă a generaţiei sexuale cu cea asexuată.


Alterna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alterner, lat. alternare)

1. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face revină succesiv.

2. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanţă (2).


Alternant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alternant)

1. care alternează.

2. (despre anumite roci) compus din straturi alternative.

3. (med.) puls ~ = aritmie caracterizată printr-o alternanță de pulsații normale și pulsații slabe.


Alternanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alternance)

1. însuşirea de a alterna.

2. procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente.

3. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparţinând unei familii.

4. ~ vocalică = alternanţă între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanţă prin consoane.