Dictionar

Rezultate secundare (Alternare):

Alternare a generaţiilor

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT alternatio generationum

2. FR alternance des générations

3. EN alternation of generations

4. DE Generationswechsel

5. RU сменa rенерaций; чередовaние поколений

6. HU nemzedékváltakozás, ivadékcsere


Alternare de faze

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT alternatio phasium

2. FR alternance des phases

3. EN biphasic alternation

4. DE Phasenwechsel

5. RU сменa фaз

6. HU fáziscsere


Alternare; alternanţă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT alternatio

2. FR alternation; alternance

3. EN alternation; interchange

4. DE Abwechslung

5. RU чередовaние; сменa

6. HU váltakozás; cserélődés


Subalternare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Subalternation)

1. (log.) raport după care din adevărul judecăţii universale reiese adevărul judecăţii particulare corespondente, iar din înlăturarea judecăţii particulare rezultă înlăturarea judecăţii universale corespondente.


ALO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. allos „altul”)

1. „altul, diferit, deosebit, alternare, alternanță”.


Alternat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. alternat)

1. drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte.

2. schimbare pe rând; succedare regulată a fenomenelor specifice, a culturilor; alternare.


Asolament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assolement)

1. alternare periodică a culturilor agricole de pe o anumită suprafaţă de teren.


Bending

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bending)

1. alternarea arcuşului cu ciupirea coardelor (la contrabas).


Broderie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. broderie)

1. artă a decorării unei ţesături cu motive ornamentale cusute în relief cu fire din diferite materiale; compoziţia ornamentală însăşi.

2. (p. ext.) ornamentaţie fină.

3. (muz.) ornament melodic realizat prin alternarea unei note dintr-un acord cu cea superioară sau inferioară, depărtată cu un (semi)ton.


Ciclotimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclothymie)

1. formă uşoară de psihopatie, caracterizată prin alternarea stărilor de euforie cu cele de depresiune.