Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alternant)
1. care alternează.
2. (despre anumite roci) compus din straturi alternative.
3. (med.) puls ~ = aritmie caracterizată printr-o alternanță de pulsații normale și pulsații slabe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alternatif)
1. care alternează; ciclic, periodic.
2. curent ~ = curent electric al cărui sens variază periodic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. cuesta)
1. formă de relief cu un povârniş, apărută într-o regiune în care straturile cu roci dure alternează cu cele moi, datorită eroziunii apelor curgătoare şi retragerii treptate a versanţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. footing)
1. (sport) tip de antrenament în care se alternează cursele cu marşurile, pentru a întări rezistenţa gambelor şi a respiraţiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. kabuki (
1. teatru tradiţional japonez, în care dialogul alternează cu părţi psalmodiate sau cântate şi cu intermedii de balet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Makame)
1. specie literară arabă în care versurile alternează cu proza ritmată.