Dictionar

Rezultate principale (Altitudine):

Altitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altitude, lat. altitudo)

1. înălţime deasupra nivelului mării.

2. mare elevaţie verticală.


Altitudine

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT altitudo

2. FR hauter

3. EN height

4. DE Höhe

5. RU высотa

6. HU magasság, tengerszint feletti magasság


Rezultate secundare (Altitudine):

ALTI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. alti-, cf. lat. altus „înalt”)

1. „înălţime, altitudine”.


Altigraf

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. altigraphe)

1. altimetru înregistrator, care indică altitudinea unui avion în zbor.

2. altimetru care înregistrează în timpul zborului înălțimile atinse de avion.


Altitudinal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altitudinal)

1. situat la altitudine; de altitudine; altitudinar.

2. (prin ext.) vertical, ierarhic.


Altitudinar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altitudinaire)

1. care aparține altitudinii; situat la altitudine; altitudinal.


Altocumulus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altocumulus)

1. formaţie de nori dispuşi în grupuri sau şiruri, de culoare cenuşie, la altitudine de 6000 m.


Altostratus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altostratus)

1. formaţie de nori pentru timpul închis, la o altitudine medie de 3000-4000 m, în forma unui strat uniform, de culoare cenuşie sau albăstruie.