Dictionar

desbălțui

Parte de vorbire:  vb. tr. (regional)  
Etimologie: (des- + [îm]bălțui, lat. balteus „panglică”)

1. a lua cununa de pe capul miresei.
 

agregat 2

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după fr. agrégé)

1. (în unele țări) profesor ~ = profesor universitar care și-a obținut titlul prin concurs, dar a rămas totuși dependent de catedra altui profesor.
 

alonim

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. allonym)

1. s. n. nume cunoscut (al altei persoane) cu care cineva semnează o lucrare.
2. adj. (despre lucrări) semnat cu numele altuia.
 

altera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. altérer, lat. alterare)

1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.
2. (despre roci) a (se) dezagrega.
3. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet.
4. tr. a denatura adevărul.
5. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet.
 

anterior, -oară

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antérieur, lat. anterior)

1. petrecut înaintea altui eveniment; precedent.
2. situat în față.
3. (despre sunete) care se articulează într-un punct în partea dinainte a cavității bucale.
 

antimeridian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiméridien)

1. meridian diametral opus altuia.
 

antipod

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. antipode; lat., gr. antipodes)

1. (despre un loc) situat într-un punct diametral opus altui punct de pe suprafața globului.
2. (chim.) ~zi optici = substanțe cu aceeași formulă și aceleași proprietăți fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.
3. (fig.) ființă, idee etc. în totală opoziție cu altele; lucru exact opus.