Dictionar

Rezultate secundare (Altuia.):

Alonim

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. allonym)

1. s. n. nume cunoscut (al altei persoane) cu care cineva semnează o lucrare.

2. adj. (despre lucrări) semnat cu numele altuia.


Antimeridian

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiméridien)

1. meridian diametral opus altuia.


Antonim

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. antonyme)

1. cuvânt cu sens opus altui cuvânt (ex. ~ul lui „mare” este „mic”).

2. joc care cere se caute un cuvânt opus altuia, indicat sau care reiese dintr-o definiţie.


Asimilare

Parte de vorbire: s.
Origine: ( asimila)

1. acţiunea de a asimila.

2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influenţa altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilaţie.

3. ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior.


Concesie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concession, lat. concessio)

1. cedare, renunţare (la ceva) în interesul altuia.

2. compromis.

3. figură retorică constând din acordarea unei aprobări părţii adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu uşurinţă; epitropă.


Concurent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concurrent, lat. concurrens)

1. adj. care face concurenţă altuia.

2. (mat.; despre linii, planuri) care au un punct, o dreaptă comună, care se intersectează.

3. care tinde către acelaşi rezultat.

4. s. m. f. participant la o competiţie sportivă.

5. negustor, producător care face concurenţă altora.