Rezultate secundare (Altuia.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. allonym)
1. s. n. nume cunoscut (al altei persoane) cu care cineva semnează o lucrare.
2. adj. (despre lucrări) semnat cu numele altuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiméridien)
1. meridian diametral opus altuia.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. antonyme)
1. cuvânt cu sens opus altui cuvânt (ex. ~ul lui „mare” este „mic”).
2. joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia, indicat sau care reiese dintr-o definiţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( asimila)
2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influenţa altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilaţie.
3. ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concession, lat. concessio)
1. cedare, renunţare (la ceva) în interesul altuia.
2. compromis.
3. figură retorică constând din acordarea unei aprobări părţii adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu uşurinţă; epitropă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concurrent, lat. concurrens)
1. adj. care face concurenţă altuia.
2. (mat.; despre linii, planuri) care au un punct, o dreaptă comună, care se intersectează.
3. care tinde către acelaşi rezultat.
4. s. m. f. participant la o competiţie sportivă.
5. negustor, producător care face concurenţă altora.