Dictionar

aluminiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aluminium)

1. metal foarte ușor, maleabil și ductil, bun conducător de căldură și electricitate.
 

cuproaluminiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cupro-aluminium)

1. aliaj de cupru și aluminiu.
 

duraluminiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. duralumin)

1. aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan și siliciu, foarte rezistent și ușor; dural1.
 

feroaluminiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferro-aluminium)

1. aliaj de fier și aluminiu.
 

alaun

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alaun)

1. sulfat dublu al unui metal trivalent sau monovalent; sulfat dublu de aluminiu și potasiu; piatră-acră.
 

algrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algraphie)

1. tipar înalt cu ajutorul unei forme pe o placă de aluminiu.
 

alit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allite)

1. rocă sedimentară, roșie, din aluminiu și fier, produsă prin alterarea scoarței terestre.
2. constituent principal al clincherelor de ciment portland artificial.
 

alitare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alitage)

1. acoperire a suprafeței oțelului cu pulbere sau cu un aliaj de aluminiu; calorizare.
 

almelec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almélec)

1. aliaj de aluminiu și magneziu, folosit la confecționarea de cabluri electrice.
 

alnico

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alnico)

1. familie de aliaje feromagnetice compuse în principal din aluminiu (Al), nichel (Ni) și cobalt (Co).