OK
X
alungător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (alunga + -ător)
1.
care
alungă;
prigonitor.
2.
(var.)
(înv.,
reg.)
alungătoriu.
desatanizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (de- satan/ic/ + -iza)
1.
acțiunea
de
alungare
a
diavolului
prin
exorcizare;
sfințire.
devotament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. dévouement)
1.
atașament
sincer
față
de
o
persoană
sau
față
de
o
cauză
și
hotărârea
de
a
o
servi
în
orice
împrejurare
și
fără
rezerve,
până
la
sacrificiu;
abnegație.
2.
(antichitate)
actul
de
a
se
sacrifica
furiei
divine
pentru
a
alunga
pericolul
care
se
abate
asupra
tuturor.
3.
(var.
înv.)
devoiement,
devuement.
excomunica
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. excommunicare, fr. excommunier)
1.
a
exclude
dintr-o
comunitate
religioasă;
a
supune
unei
anateme;
a
anatemiza;
a
afurisi.
2.
a
îndepărta.
3.
a
alunga.
4.
a
respinge.
exorcism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. exorcisme, lat. exorcismus)
1.
ceremonie,
ritual
primitiv
practicat
de
cei
mistici,
constând
în
rostirea
de
cuvinte
magice
pentru
alungarea
diavolului
din
locul
pe
care
îl
ocupă.
2.
(var.)
(înv.)
esorcism,
(înv.)
exhorcism.
exorcist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f., III. s.m.
Etimologie: (lat. exorcista, fr. exorciste)
1.
I.
referitor
la
exorcism.
2.
II.
practicant
al
exorcismului;
persoană
care
alungă
demonii
printr-o
ceremonie,
ritual
etc.
3.
III.
ecleziarh,
în
Evul
Mediu,
care
căuta,
prin
rugăciuni,
să-i
vindece
pe
cei
„posedați
de
diavol”.
4.
cleric
care
a
primit
puterea
de
a
exorciza.
-FUG
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (fr. -fuge, cf. lat. fugus, fugio, -ere „a fugi, a alerga, a evita”)
1.
„care
respinge,
care
alungă,
care
fuge,
care
se
îndepărtează”.