Parte de vorbire: s.n.
Origine: (alun + -iș)
1. pădurice, desiș de aluni; alunet, (pop.) alunat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alunite)
1. sulfat natural hidratat de aluminiu şi potasiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (alunit + -iza)
1. proces de alterare hidrotermală prin prezenţa alunitului.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (după fr. alunir)
1. a coborî pe Lună, a se pune pe suprafața Lunii; a aseleniza.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aluniza, cf. fr. alunissage)
1. acțiunea de a aluniza; faptul de a lua contact cu solul lunar, de a se pune pe Lună; aselenizare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (alunit + -iza)
1. proces de alterare hidrotermală prin prezenţa alunitului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. aselenizaţiia, cf. gr. Selene, Lună)
1. (despre astronave) a lua contact cu Luna venind de pe Pământ; a aluniza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lem)
1. modul lunar destinat a aluniza cosmonauţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. noevus)
1. tumoare benignă a pielii, de natură epidermică, vasculară etc.; aluniţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. verruca)
1. excrescenţă papilară provocată de un virus; aluniţă, neg.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (alun + -iș)
1. pădurice, desiș de aluni; alunet, (pop.) alunat.