Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allure)
1. mod de deplasare a unui animal, vehicul.
2. fel de a merge; ţinută, aspect; înfăţişare.
3. fel de a acţiona, de a se purta; ritm în care se desfăşoară o întrecere sportivă.
4. poziţia vântului faţă de o navă.
5. unghiul format de drumul urmat de o navă faţă de direcţia vântului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. voilure)
1. ansamblul velelor unei nave.
2. curbura suprafeţei unei paraşute deschise; pânza paraşutei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. larguer, it. largare)
1. a desprinde dintr-o aeronavă un obiect pentru a fi lansat în timpul zborului.
2. a îndepărta o ambarcaţie de la chei sau de la navă cu ajutorul unei căngi.
3. a desfăşura larg vela sau voalura paraşutei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. passage, it. passaggio, germ. Passage)
1. spațiu (acoperit) rezervat numai pietonilor pentru a trece dintr-o stradă în alta.
2. încrucișare a unui drum cu o cale ferată, a două drumuri sau a două căi ferate.
3. trecere fără oprire a unui tren printr-o stație de cale ferată.
5. fragment (mai lung) citat dintr-o altă lucrare.
6. frază melodică a unei compoziții.
7. migrațiune periodică a păsărilor.
8. (echit.) alură a calului constând într-un trap scurt, mai cadențat și mai elevat.
9. spațiu al manejului în care se execută acest mers.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. suspente)
1. fiecare dintre coardele care leagă voalura unei paraşute sau nacela unui balon.
2. (mar.) cablu, parâmă care susţine o vergă pe la mijloc; susmantă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ustilaginale)
1. (bot.) ciupercă care parazitează plantele superioare, provocând boala numită mălură.