Dictionar

Aluziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allusif)

1. care conține o aluzie sau un subînțeles; care procedează prin aluzie; care face aluzie.

2. (despre persoane) care se exprimă prin aluzie; care vorbește prin aluzii.


Pasturelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pastourelle)

1. gen lirico-epic medieval cu personaje păstoriţe, păstori (sau cavaleri îndrăgostiţi de păstoriţe) care narează, într-un limbaj cu aluzii licenţioase, o scenă de dragoste.

2. (muz.) scenă bucolică.


Scatologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scatologie)

1. glumă sau literatură scabroasă în care se fac aluzii la tot felul de murdării; coprolalile.

2. (med.) tendinţă patologică de a utiliza cuvinte obscene, scabroase.


Subînţeles

Parte de vorbire: s.
Origine: (subînţelege)

1. ceea ce reiese sau se înţelege de la sine.

2. a vorbi cu ~ = a face anumite aluzii.


Porc

Parte de vorbire: s. m.
Origine: (lat. porcus)

1. mamifer omnivor, cu capul de formă conică și cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, care este domesticit și crescut pentru carnea și grăsimea lui; (în special) masculul adult al speciei.

2. ~ sălbatic (sau mistreț) = mistreț.

3. (prin restr.) carne de porc.

4. ~ proaspăt = carne de porc proaspăt ucis, nici sărată, nici afumată.

5. ~-spinos (sau -ghimpos) = (la pl.) gen de mamifere rozătoare, sălbatice, de talie mijlocie, cu spatele și părțile laterale acoperite de spini lungi; (și la sg.) animal care face parte din acest gen.

6. ~-de-mare = pește marin de culoare neagră, cu corpul acoperit de solzi ascuțiți, veninoși.

7. epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat, josnic, ticălos.

8. (fam.) persoană a cărei murdărie, comportament fizic, atitudine morală sau intelectuală trezește un dezgust profund.

9. (expr.) ~ de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos.

10. (expr.) a tăcea ca ~ul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se este preocupat de altceva, pentru a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri.

11. (expr.) a mâna ~ii la jir = a sforăi tare în somn.

12. (expr.) n-am păzit (sau n-am păscut) ~ii împreună, se spune cuiva pentru a-i atrage atenția își permite gesturi de familiaritate.

13. (expr.) a îngrășa ~ul în ajun = a încerca (zadarnic) recupereze în ultimul moment timpul pierdut.

14. (expr.) a face (pe cineva) albie (sau troacă) de ~i = a certa (pe cineva) foarte tare; a batjocori cu vorbe grele.


Enigmistică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. enigmistica)

1. știința jocurilor distractive; totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.).

2. jocuri de vigilență mentală care propun ghicirea unui cuvânt (frază sau concept), pe baza indicațiilor și aluziilor conținute într-o proză sau text în versuri (puzzle-uri, ghicitori, șarade etc.), sau în figuri geometrice și desene, adesea completate cu cuvinte, silabe sau litere (rebus, jocuri geometrice etc.), sau prin modificarea, conform anumitor reguli, a cuvântului sau a frazei propuse (anagrame, metateze etc.).