Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alvéolaire)
1. referitor la alveole; cu alveole.
2. (despre un fenomen) articulat la nivelul alveolelor dinţilor superiori.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. alveus „cavitate, albie, adâncitură”)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alvéolyse)
1. (med.) proces de distrugere fiziologică sau patologică a țesuturilor alveolare dentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. alveoloclasia)
1. proces de distrugere progresivă a sistemului osos alveolar prin resorbţia ţesutului osos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. alveoloplasty)
1. reconstituire a crestei alveolare dentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atélectasie)
1. turtire, colabare a unui plămân din cauza lipsei aerului alveolar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr parodontose)
1. proces patologic al parodonţiului, constând în retracţia gingiilor şi descoperirea pronunţată a dinţilor; pioree alveolară; paradentoză.