Dictionar

alveolectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéolectomie)

1. rezecție a peretelui osos al unei alveole dentare.
 

alveolar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alvéolaire)

1. referitor la alveole; cu alveole.
2. (despre un fenomen) articulat la nivelul alveolelor dinților superiori.
 

alveolectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéolectomie)

1. rezecție a peretelui osos al unei alveole dentare.
 

alveolon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéolon)

1. punct craniometric la suprafața posterioară a alveolelor maxilare.
 

alveolopalatal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alvéolopalatal)

1. (despre consoane) articulat la limita alveolelor și a palatului dur.
 

alveolotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéolotomie)

1. deschidere chirurgicală a alveolelor dentare.
 

apical, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apical)

1. (anat.) situat în vârful unui organ.
2. (despre consoane) care se articulează cu vârful limbii apropiat de dinți, de alveole sau de bolta palatului.
3. (bot.) terminal, la vârf.