Dictionar

Rezultate secundare (Alăturare,):

Juxtapunere; alăturare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT juxtapositio

2. FR juxtaposition

3. EN adjoining; juxtaposition

4. DE Aneinanderlagerung; Danebenstellung

5. RU рaсположение рядом; соединение; прилеraние

6. HU egymás mellé állítás; mellérendelés, melléhelyezés


Abordaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.

2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.

3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.


Adiacenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adiacenza)

1. alăturare, vecinătate.

2. (mat.) calitate a unghiurilor adiacente.


Dadaism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dadaïsme)

1. curent literar şi artistic apărut în 1916 în Europa, caracterizat prin negarea şi răsturnarea valorilor artistice, existente, cultivând ilogicul, arbitrarul iraţional, suprimarea oricărei legături dintre gândire şi expresie în literatură, colajele, alăturarea incoerentă de linii şi de culori în artele plastice; dada.


Epitet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épithète, lat. epithetum, gr. epitheton)

1. figură de stil constând în alăturarea unui cuvânt de un altul pentru a-l lămuri, a-l determina cât mai nuanţat.

2. calificativ.


Juxtapoziţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. juxtaposition)

1. acțiunea de a juxtapune și rezultatul ei; starea lucrurilor alăturate; juxtapunere.

2. (gramatică) modalitate de unire a două propoziții simple pentru a forma o propoziție compusă prin simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură.

3. (var.) juxtapozițiune.


Juxtapunere

Parte de vorbire: s.
Origine: (juxtapune)

1. acţiunea de a juxtapune; juxtapoziţie.

2. alăturare a două cuvinte, propoziţii sau fraze fără a le lega printr-o conjuncţie; parataxă.