Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dadaïsme)
1. curent literar şi artistic apărut în 1916 în Europa, caracterizat prin negarea şi răsturnarea valorilor artistice, existente, cultivând ilogicul, arbitrarul iraţional, suprimarea oricărei legături dintre gândire şi expresie în literatură, colajele, alăturarea incoerentă de linii şi de culori în artele plastice; dada.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épithète, lat. epithetum, gr. epitheton)
1. figură de stil constând în alăturarea unui cuvânt de un altul pentru a-l lămuri, a-l determina cât mai nuanţat.
2. calificativ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. montage)
1. montare.
2. etapă finală în realizarea unui film, în asamblarea scenelor filmate într-o anumită succesiune.
3. operație care constă în alăturarea prin tăiere și lipire ulterioară a fragmentelor de peliculă.
4. ~ radiofonic = combinarea într-o ordine logică, succesivă a scenelor și episoadelor caracteristice dintr-o piesă, operă literară etc. în vederea unei transmisiuni radiofonice.
5. (în pictură, grafică, fotografie) reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compoziție, cu scopul de a obține un nou ansamblu.
6. sistem, formație care rezultă din montarea unor piese, mecanisme etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paronomase, lat., gr. paronomasia)
1. figură de stil, constând în alăturarea de cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu înţeles deosebit; paronomasie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (reconstitui)
1. acțiunea de a reconstitui; restabilire.
3. (biol.) reasamblare a celulelor diferențiate și izolate pentru a forma un nou individ.
4. problemă de perspicacitate constând în a reface un careu de cuvinte, un proverb, o figură geometrică prin alăturarea de diverse fragmente; puzzle.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (gr. kakemphaton „care sună urât”)
1. joc de cuvinte, bazat pe omonimie și polisemie, care constă în alăturarea unor cuvinte din care poate ieși unul obscen; cacofonie.