Dictionar

Rezultate secundare (Alăturate):

Aderenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.

2. bridă.

3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.

4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.

5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.

6. aderare, solidarizare conştientă.

7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).


Corespondent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. correspondant)

1. s. m. f. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondenţă cu caracter informativ din locul în care se află.

2. persoană care, în lipsa părinţilor unui elev, are răspunderea acestora faţă de şcoală.

3. cel care poartă corespondenţă cu cineva.

4. adj. care corespunde, corespunzător.

5. membru ~ = membru al unei academii sau al altei instituţii ştiinţifice, care are aceleaşi obligaţii şi se bucură de aceleaşi drepturi ca un membru activ, cu excepţia dreptului la vot; unghiuri ~e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeaşi parte a unei secante care intersectează două drepte, un unghi fiind în interiorul dreptelor şi altul în afara lor.

6. (s. n.) echivalent, în cadrul frazei, al unei părţi de propoziţie.


Crenel

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. crenel, după fr. créneau)

1. deschizătură într-un zid de apărare care permite tragerea cu armamentul portativ sau observarea câmpului de luptă.

2. deschizătură între două merloane alăturate ale zidului unei cetăţi.

3. ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile (1) unei fortificaţii.


Eclisă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclisse)

1. placă de lemn, de metal etc. care serveşte la înnădirea a două piese alăturate prin şuruburi, nituri sau sudură.

2. partea laterală a unui instrument cu coarde, care leagă de jur-împrejur cele două feţe.


Grinota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. grignoter)

1. a decupa o tablă cu ajutorul unui poanson, cu care se dau găuri alăturate de-a lungul unui contur.


Hiat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. hiatus)

1. întâlnire a două vocale din același cuvânt sau din cuvinte alăturate care nu formează un diftong.

2. (anat.) spațiu sau deschidere marcată de obicei într-o structură unică.

3. lacună într-o lucrare; întrerupere.

4. moment într-o piesă de teatru în care rămâne scena goală; (fig.) pauză, gol.