Dictionar

ALTI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. alti-, cf. lat. altus „înalt”)

1. „înălțime, altitudine”.
 

alticol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alticole)

1. care crește în regiunea munților înalți.
2. califică vegetațiile sau taxonii aflați la altitudine.
 

altier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altier)

1. care arată un orgoliu nemăsurat și disprețuitor; semeț, îngâmfat.
 

altigraf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. altigraphe)

1. altimetru înregistrator, care indică altitudinea unui avion în zbor.
2. altimetru care înregistrează în timpul zborului înălțimile atinse de avion.
 

altimetric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altimétrique)

1. care ține de altimetrie; propriu altimetriei.
2. care se folosește în altimetrie.
 

altimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altimétrie)

1. ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea altitudinii punctelor caracteristice ale scoarței terestre; hipsometrie.
 

acapnie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acapnie)

1. scădere a conținutului de bioxid de carbon din sânge (cauzată de altitudini mari).
 

acrofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akrophyten)

1. plante care cresc la altitudini (sub)alpine.
 

acrofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrophobie, cf. grec. ἄκρον „vârf” + φόβος „frică”)

1. teamă patologică de înălțimi și locuri înalte; hipsofobie.
 

acropolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acropole, gr. akropolis)

1. cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești, pe o înălțime și adăpostind palate, temple.
 

acuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acuité)

1. capacitate senzorială de a percepe excitații foarte slabe; agerime, ascuțime.
2. grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.
 

adverbal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adverbal)

1. pe lângă, care determină un verb.
2. care este legat de verb, care depinde de verb (*acuzativul sau ergativul (în funcție de limbă) este cazul determinant adverbal imediat).
3. care se referă la relația verbului cu alți termeni ai propoziției.