Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amarre)
1. cablu pentru amararea ambarcaţiilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appontement)
1. punte de-a lungul malurilor la acostarea ambarcaţiilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. barbetta)
2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcaţiilor.
3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. box)
1. compartiment în interiorul unei construcţii, al unui local, al unei încăperi.
2. parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzaţii în cursul proceselor.
3. despărţitură într-un grajd.
4. compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcaţiilor cu motor.
5. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a maşinilor.
6. ladă care serveşte la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dériveur)
2. placă de metal sau de lemn dispusă în planul diametral al ambarcaţiilor cu vele pentru a micşora deriva (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. velaio, fr. voiler)
1. muncitor, marinar specializat în confecţionarea şi repararea velelor şi a tendelor navei.
2. marinar care execută manevra navelor sau a ambarcaţiilor cu vele.