Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consulat, lat. consulatus)
1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1).
2. guvernare consulară a Republicii Franceze între 1799 şi 1804.
3. reprezentanţă diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légation, lat. legatio)
1. reprezentanţă diplomatică cu rang inferior ambasadei.
3. misiune a unui legat1 (2), în vechile state ale bisericii.
4. suprafaţa unei ţări supusă unui legat1 (2).