Dictionar

Abbevilian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.

2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.

3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.

4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.


Ambidextru, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. ambidextre)

1. (cel) care se foloseşte cu aceeaşi dexteritate la ambele mâini.


AMFI- (1)

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. amphi- „în mijloc, împrejur”)

1. „în două feluri, din ambele părți, dublu”.


Amfigam, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphigame)

1. (biol.) care prezintă amfigamie.

2. (biol.) cu fecundație uneori endogamică, alteori exogamică; cu sexualitate dubioasă; bisexuat, hermafrodit.

3. organism ~ = hermafrodit complet care posedă ambele sexe simultan.

4. (var.) amfigamic.

5. (antonim) agam.


Amfigen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphigène)

1. cu origine dublă.

2. (despre organe vegetale) cu creştere la ambele extremităţi.


Amfiprostil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphiprostyle)

1. templu antic cu portice pe ambele laturi frontale.