ambiant

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ambiens
2. FR ambiant; entourant
3. EN ambient; surrounding; encircling
4. DE umgebend; Umgebung
5. RU окружaющий
6. HU körülvevő, körülövező, környezet

ambiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ambiant, lat. ambiens)

1. (despre mediu, atmosferă) înconjurător.

ambianţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambiance)

1. mediu (natural sau cultural), anturaj, societate în care trăieşte cineva.

ambient

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. ambient, it. ambiente)

1. spațiu care înconjoară un lucru sau o ființă vie, în care se mișcă sau trăiește; mediu înconjurător.
2. (fig.) complex de condiții sociale, culturale și morale în care trăiește, sau se află, și își dezvoltă personalitatea o persoană; ambianță.

ambienta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (ambient)

1. a crea un ambient, o ambianţă (plăcută).

ambiofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambiophonie)

1. ambianţă sonoră printr-o reverberaţie artificială a sunetelor.

atmosferă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atmosphère, gr. atmoosphaira)

1. strat de aer care înconjură unele corpuri cereşti.
2. masă de gaze aflată într-un spaţiu în care se produce o reacţie fizico-chimică.
3. (fig.) stare de spirit; mediu, cadru, ambianţă.
4. unitate de măsură a presiunii.

cadru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadre, (II) rus. kadri)

1. structură de rezistenţă din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate.
2. ramă.
3. aparat de gimanstică pentru mişcări de mlădiere.
4. pervaz.
5. (fig.) mediu, ambianţă.
6. (fig.) limitele în care se desfăşoară o activitate, o acţiune.
7. element al unei mărci poştale, detaliul exterior al desenului.
8. imagine înregistrată pe un film fotografic; clişeu, negativ.
9. subdiviziune a acţiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1).
10. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini.
11. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepţiile radioelectrice şi în radiogoniometrie.
12. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituţii etc. care se ocupă cu angajarea şi evidenţa personalului.
13. efectiv al unei întreprinderi, instituţii, organizaţii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv.

climat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. climat)

1. climă.
2. (fig.) atmosferă socială, morală; ambianţă.