ambianță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambiance)

1. mediu (natural sau cultural), anturaj, societate în care trăiește cineva.

ambient

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. ambient, it. ambiente)

1. spațiu care înconjoară un lucru sau o ființă vie, în care se mișcă sau trăiește; mediu înconjurător.
2. (fig.) complex de condiții sociale, culturale și morale în care trăiește, sau se află, și își dezvoltă personalitatea o persoană; ambianță.

ambienta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (ambient)

1. a crea un ambient, o ambianță (plăcută).

ambiofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambiophonie)

1. ambianță sonoră printr-o reverberație artificială a sunetelor.

atmosferă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atmosphère, gr. atmoosphaira)

1. strat de aer care înconjură unele corpuri cerești.
2. masă de gaze aflată într-un spațiu în care se produce o reacție fizico-chimică.
3. (fig.) stare de spirit; mediu, cadru, ambianță.
4. unitate de măsură a presiunii.

cadru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadre, (II) rus. kadri)

1. structură de rezistență din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate.
2. ramă.
3. aparat de gimanstică pentru mișcări de mlădiere.
4. pervaz.
5. (fig.) mediu, ambianță.
6. (fig.) limitele în care se desfășoară o activitate, o acțiune.
7. element al unei mărci poștale, detaliul exterior al desenului.
8. imagine înregistrată pe un film fotografic; clișeu, negativ.
9. subdiviziune a acțiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1).
10. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini.
11. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepțiile radioelectrice și în radiogoniometrie.
12. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituții etc. care se ocupă cu angajarea și evidența personalului.
13. efectiv al unei întreprinderi, instituții, organizații etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv.

climat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. climat)

1. climă.
2. (fig.) atmosferă socială, morală; ambianță.