Dictionar

ambiguu, -uă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. ambiguus, fr. ambigu)

1. cu mai multe înțelesuri; echivoc, confuz, neclar.
 

nume ambiguu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nomen ambiguum
2. FR nom ambigu
3. EN ambiguous name
4. DE mehrdeutiger Name; strittiger Name
5. RU двусмысленое нaзвaние
6. HU bizonytalan, kétértelmű, kétséges név
 

ambiguitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambiguité, lat. ambiguitas)

1. însușirea de a fi ambiguu; (concr.) cuvânt, expresie ambiguă; amfibolie.
 

ambiguiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (ambiguu + -iza, cf. fr. ambiguïser)

1. a da un caracter ambiguu; a echivoca.
2. (antonim) a dezambiguiza.
 

amfibolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphibolique)

1. (filozofie) care este ambiguu, care poate fi interpretat în două moduri diferite.
2. (mineralogie) legat de amfiboli; care conține amfiboli.
 

amfibologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphibologique)

1. care include o amfibologie, un dublu sens; ambiguu; obscur.
2. (antonime) inechivoc, neechivoc, univoc.
 

echivoc, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. équivoque, lat. aequivocus)

1. adj. care poate fi interpretat în mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz.
2. cu două sau mai multe înțelesuri.
3. (despre atitudine, purtare etc.) îndoielnic, ambiguu, suspect.
4. s.n. cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan.
5. ambiguitate.
6. (telec.) măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, reprezentând cantitatea de informație care rămâne netransmisă.
 

cert; clar; univoc; sigur

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT certus; inambiguus
2. FR sûr; certain; sans ambiguïté; indubitable
3. EN unambiguous; setted; definite; sure; well definited
4. DE eindeutig; bestimmt; sicher; fest
5. RU однознaчный; определенный
6. HU biztos; tiszta, átlátszó; egyértelmű; megbízható