Dictionar

ambii, -ele

Parte de vorbire:  numeral colectiv  
Etimologie: (lat. ambo, -ae, it. ambe)

1. fiecare dintre cei doi; și unul și altul; amândoi.
 

amfidiploidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphidiploïdie)

1. apariție în celulele somatice, în urma hibridării, a unor seturi de cromozomi diploizi, de la ambii genitori.
 

aval 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aval)

1. (fin.) act prin care cineva garantează plata de la scadență a unei cambii; gir, garanție.
 

avalist

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. avaliste, germ. Avalist)

1. cel care garantează plata unei cambii prin aval; girant; avalizator.
 

avaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. avaliser)

1. (fin.) a da avalul unei cambii (avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe fața cambiei); a garanta (o cambie).
 

avalizator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. avaliseur)

1. persoană care garantează plata unei cambii prin aval; avalist.
 

binocular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. binoculaire)

1. cu doi ochi.
2. (despre vedere) realizat cu ambii ochi.
3. (despre un sistem optic) cu două oculare.